Taxonomie

Regnum: Plantae (Vegetal) - Haeckel (1866)

 

Subregnum: Tracheobionta (Viridaeplantae / Plante vasculare) - Cavalier-Smith, 1981

Plantele vasculare:

au ţesuturi conducătoare complexe(ţesuturi vasculare / vase conducătoare) prin care circulă seva:

• xylem(ţesut lemnos):
• conduce seva brută (apa şi sărurile minerale dizolvate) de la rădăcină către frunze
• are rol de susţinere a tulpinii
• floem(ţesut liberian):
• conduce seva elaborată ( substanţele organice / hrana) produsă în frunze către celelalte organe ale plantei (inclusiv rădăcină)

Această structură le permite plantelor vasculare să crească mai mari decât plantele nevasculare. Xylemul şi floemul sunt grupate în aşa numitele "fascicule vasculare"

prezintă o alternanţă de faze (alternanţă a generaţiilor), mai exact un ciclu cu două faze: o fază diploidă (2n)(denumită şi sporofită ) şi o fază haploidă (1n) (denumită şi gametofită). În faza diploidă sunt 2 seturi de cromozomi în fiecare celulă a plantei, câte unul de la fiecare părinte. În faza haploidă fiecare celulă a plantei are un singur set de cromozomi ( de la unul dintre părinţi):

faza dominantă (organismul vizibil) este cea sporofită. Planta sporofită există independent de gametofit şi poate trăi şi creşte o perioadă lungă de timp datorită celulelor embrionare / meristeme(apicale şi laterale). Gametofitul, deşi independent în plantele vasculare primitive, este dependent de sporofit în cazul Spermatofitelor.

au de obicei un corp vegetativ diferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze.

au cuticulă. Aceasta este un înnveliş cerat produs de epiderma (stratul exterior de celule) părţilor aeriene care nu au periderm. (Peridermul este un ţesut protector care în urma creşterii plantei înlocuieste epiderma – epiderma nu este capabilă să crească şi de aceea se rupe şi moare. Deşi peridermul se poate forma şi pe frunze(sub formă de cicatrici), sau fructe(coaja de măr), funcţia lui principală este de a proteja tulpinile bătrane (sub forma de scoarţă) şi rădăcinile (de ex. Coaja de cartof). Este capabil de reînnoire continuă, destul de impermeabil faţă de apă şi gaze, un bun izolator termic şi de obicei este elastic.) Cuticula:

• previne dezhidratarea
• protejează împotriva radiaţiilor UV
• protejează împotriva diferitelor agresiunilor fizice, chimice şi (micro)biologice.

au stomate (constand din 2 celule sotmatice (celule specializate, cu formă de rinichi) şi o deschizătură numită ostiolă (por stomatal). Rolul celulelor stomatice este acela de închide şi deschide ostiola). Stomata:

• reglează transpiraţia
• facilitează respiraţia (schimbul de gaze).

au seminţe rezistente la uscăciune, care pot rămane în repaos până la apariţia condiţiilor potrivite pentru germinare. Plantele nevasculare au nevoie de apă pentru fertilizare

sunt în mare parte terestre, însă există şi unele specii epifite şi câteva acvatice.

 

Superîncrengatura(Etapa): Spermatophyta (Plante care produc seminţe) / Phanerogamae(cu reproducere vizibilă, referindu-se la faptul ca floarea este vizibilă)

Caracteristici generale ale spermatofitelor:

• Produc seminţe
• Au organe de reproducere vizibile(floarea, conul, etc…)
• Gametofitul este dependent de sporofit.
• In timpul embriogenezei(formarea şi dezvoltarea embrionului din zigot), celule raman tot timpul in aceleasi poziţii şi relaţia dintre fiecare celulă şi vecinele ei determină specializarea ulterioară a celulei respective.

Divizia: Angiospermae /Magnoliophyta – Plante cu flori - Sinnott, 1935 Ex Cavalier-Smith, 1998 (Subclasa Magnoliidae, APG System, 2009)

Caracteristici ale angiospermelor:

• produc flori
• au ovulele închise în ovar
• produc fructe care conţin seminţe.
• de obicei seminţele au endosperm ( ţesut nutritiv care înconjoara embrionul şi ii asigura hrana)
• pot fi ierbacee sau lemnoase

 

Clasa: Monocotyledoneae / Liliopsida - Scopoli, 1760 (Subclasa: Liliidae - Takhtajan, 1967)

Caracteristici ale monocotiledonatelor:ul>

de obicei au frunze cu formă de panglică şi nervuri paralele. Frunzele se leagă individual de tulpină şi cresc în principal de la bază, alungindu-se fără sa crească însă semnificativ în lăţime.

In marea majoritatea a cazurilor numărul fiecărei categorii de elemente florale este multiplu de 3:

• 3 sepale
• 3 petale
• 6 stamine
• 3 carpele unite intr-un gineceu cu 3 camere (excepţie: unele specii ale subclasei Alismatidae prezintă carpele independente)

au fascicule vasculare închise repartizate în toată masa tulpinii (fasciculele vasculare închise sunt fascicule vasculare care nu conţin cambiu (ţestut embrionar) şi din această cauză monocotiledonatele nu pot produce creşteri secundare (lemn). Creştere secundară inseamnă formarea de ţesuturi vasculare noi in interiorul fasciculelor vasculare). Sunt plante ierbacee şi nu au o structură lemnoasă permanentă

au un singur cotiledon şi prin urmare noua plăntuţă porneşte cu o singură frunză

monocotiledonatelor le lipseşte rădăcina primară (rădăcină pivotată, de tipul morcovelui). Intregul lor sistem radicular este compus in intregime din rădăcini adventive (rădăcini care nu răsar din rădăcina primară, ci direct din tulpină)

De obicei tulpina rămane subterană sau la nivelul solului şi poate lua forma de:

• Rizomi şi stoloni ( rizomii sunt tulpini orizontale şi mai rar oblice, cu aspect rădăcinos, care cresc în general în pămant şi prezintă noduri la care se formează adesea rădăcini şi plante noi. Un stolon este o tulpină care creşte la nivelul solului sau imediat sub el şi care, ca şi rizomul, prezintă noduri din care se pot forma noi plante cu rădăcini. Este de obicei mai subţire şi mai lung decat rizomul, fiind adesea privit ca o simplă ramificaţie a rizomului şi avand drept singur scop trimiterea noii plăntuţe la o distanţă cat mai mare faţă de planta-mamă. In marea majoritate a cazurilor, stolonul moare la 1 an sau 2 după formarea noii plante, Pe de altă parte, rizomul trăieşte de obicei mulţi ani, lungidu-se in fiecare an la capetele capabile de creştere)
• bulbi (tulpini scurte, verticale, acoperite cu frunze cărnoase, modificate),
• bulbo-tuberculi (sunt tuberculi înveliţi in frunze uscate),
• tuberculi (rizomi sau stoloni îngroşaţi, transformaţi în organ de stocare / păstrare), care produc rădăcini adventive (unele specii sezonier, altele continuu).

In marea majoritate a cazurilor, varful vegetativ (ţesut embrionar/meristem apical) sau mugurii acestor plante răman sub pămant pană cand rasar ca să producă flori. Aceasta este o metodă de protecţie impotriva sezonului rece şi a diverselor agresiuni (animale, incendii, etc…). Varful vegetatitv este protejat de frunzuliţe protectoare(catafile).

Superorder: Lilianae () - Takhtajan, 1967 - Dumortier, 1829

 

Order: Orchidales / Asparagales

 

Familia: Orchidaceae – Familia orhideelor - Adans., 1763, Nom. Cons.

Orchidaceae este considerată la ora actuala cea mai mare familie de plante cu flori, cu peste 27000 de specii acceptate(imparţite in 880 de genuri) şi peste 100 000 de hibrizi inregistraţi.
Fiind monocotiledonate, orhideele sunt plante ierboase perene şi nu au o structura lemnoasa permanentă.
“O plantă perena (Latina per = "de-a lungul / in timpul", annus= "an") este o plantă care traieste mai mult de 2 ani. Termenul este folosit adesea pentru a diferenţia aceste plante de cele cu o durată de viaţa mai scurtă (anuale = un an şi bianuale = traiesc 2 ani)” (de pe Wikipedia, the free encyclopedia)

Cel puţin deocamdată, orhideele nu au fosile cunoscute.

Caracteristici generale ale orhideelor:

• Au 3 stamine unite. Pornind de la fruncţionalitatea staminelor, orhideele se împart în 2 grupuri:
  • Diandrae – 2 antere fertile şi o staminodie(stamina sterila) Ex.: Cypripedioideae(Cypripedium, Selenipedium, Paphiopedilum şi Phragmipedium) şi Apostasia
  • Monandrae – o anteră fertilă şi 2 staminodii; Ex.: toate celelalte genuri…
• filamentele staminelor unite cu pistilul într-o formaţiune cilindrica numită columna (gynostemium). In cazul genului Apostasia, mai primitiv, această fuziune este doar parţiala, în timp ce în cazul genului Vanilla este mai accentuată, iar la Epidendrum unirea este totală. (Unirea staminelor cu pistilele şi formarea columnei apare şi la membrii familiei Asclepiadaceae , dicotiledonate.)
• Grăuncioarele de polen sunt grupate împreună în pollinium (pl. pollinia) – la fel ca în cazul unor specii din familia Asclepiadaceae amintită mai sus
• De obicei florile au simetrie bilaterală. Excepţie: Tipularia
• A treia petală (numită labelum), este de obicei foarte diferită ca formă, dimensiune şi chiar culoare faţă de celelalte petale
• De obicei florile sunt resupinate (pe masură ce bobocul floral se dezvoltă, pedicelul şi ovarul se răsucesc cu 180o, iar columna devine superioară, în timp ce labelumul este poziţionat inferior. Excepţii: Calopogon, Polystachya, Malaxis, Platanthera nivea
• Ovarul este poziţionat inferior
• Majoritatea orhideelor au flori bisexuale. Excepţii: Catasetum, Cycnoches, Mormodes
• orhideele produc un număr foarte mare de seminţe minuscule, lipsite de endosperm.